Evanghelia după Sfântul Ioan

Isus și Nicodim

Capitolul 3

¹ Era între farisei un om numit Nicodim ^a, un conducător al iudeilor. ² Acesta a venit la el, noaptea, și i-a zis: "Rabbi, știm că ai venit de la Dumnezeu ca învățător, căci nimeni nu poate să facă semnele pe care le faci, dacă Dumnezeu nu este cu el". ³ Isus i-a răspuns și i-a zis: "Adevăr, adevăr îți spun, dacă cineva nu se naște din nou ^b, nu poate să vadă împărăția lui Dumnezeu". ⁴ Nicodim i-a zis: "Cum poate să se nască un om când este bătrân? Oare poate să intre din nou în sânul mamei sale și să se nască?" ⁵ Isus i-a răspuns: "Adevăr, adevăr îți spun: dacă cineva nu se naște din apă și Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu. ⁶ Ce este născut din trup, trup este, iar ce este născut din Duh, duh este. ⁷ Și nu te mira că ți-am zis: trebuie să vă nașteți din nou ^c. ⁸ Vântul suflă unde vrea; îi auzi sunetul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Așa este cu tot cel care este născut din Duh". ⁹ Nicodim a răspuns și i-a zis: "Cum se pot întâmpla acestea?" ¹⁰ Isus a răspuns și i-a zis: "Tu ești învățător al lui Israel și nu știi acestea? ¹¹ Adevăr, adevăr îți spun: noi vorbim ceea ce știm și dăm mărturie despre ceea ce am văzut, dar mărturia noastră nu o primiți. ¹² Dacă v-am vorbit despre cele pământești și nu mă credeți, cum mă veți crede dacă vă voi vorbi despre cele cerești? ¹³ Și nimeni nu a urcat la cer decât cel care a coborât din cer, Fiul Omului ^d. ¹⁴ Și, după cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot așa trebuie să fie înălțat Fiul Omului, ¹⁵ pentru ca oricine crede în el ^e să aibă viața veșnică.
     ¹⁶ Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea ^f, încât l-a dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viața veșnică. ¹⁷ Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. ¹⁸ Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu. ¹⁹ Aceasta este judecata: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. ²⁰ Căci oricine face [fapte] rele urăște lumina și nu vine la lumină ca să nu-i fie descoperite faptele. ²¹ Însă oricine face adevărul ^g, vine la lumină ca să se vadă că faptele sale sunt făcute în Dumnezeu".

 

Note de subsol

---

^a Lit.: în greacă, învingătorul poporului, iar în ebraică, sânge nevinovat. Titlul pe care i-l dă evanghelistul, "conducător al iudeilor", îl arată ca membru al Sinedriului (In 7,48-52).
^b Adverbul anothen poate însemna "de sus" sau "din nou". Ţinând cont de versetul care urmează, se pare că sensul este "din nou". Totuşi evanghelistul foloseşte în mod intenţionat semnificaţia dublă a cuvântului.
^c Sau: de sus.
^d Multe manuscrise adaugă: care este în cer.
^e Unele manuscrise adaugă: să nu piară, ci (cf. v. 16).
^f În Evanghelia după sfântul Ioan, termenul "lume" are trei semnificaţii: 1) lumea creată de Dumnezeu (cosmos) în mod potenţial pozitivă, care, prin întruparea lui Cristos, este purtată spre desăvârşire (11,9; 17,5); 2) lumea oamenilor (omenirea), iubită de Dumnezeu (3,16) şi mântuită de Cristos (1,29; 4,42; 6,51); 3) lumea oamenilor, dar supusă puterii întunericului şi ostilă misiunii şi operei mântuitoare a lui Cristos (17,9; 12,31; 16,33). Lumea fizică nu este de sine stătătoare, ci participă la mântuirea sau osândirea oamenilor.
^g Expresia: a face adevărul, în textele biblice şi în literatura ebraică, înseamnă acţiunea umană conformă cu voinţa lui Dumnezeu, revelată în Legea sa. Această expresie coincide deseori cu practicarea dreptăţii sau cu observarea Legii (cf. 2Cr 31,20; Is 26,10 şi în multe manuscrise de la Qumran). Dar în Ioan indică procesul activ şi conştient al aceluia care aderă la persoana lui Isus Cristos în care se realizează revelaţia lui Dumnezeu.